Deja, Nu încă

De David Strain

Înainte de a începe, vreau încă o dată să urez tuturor mamelor din congregație o Zi a Mamei foarte fericită. Într-o perioadă în care familiile sunt supuse la atâtea presiuni din partea culturii noastre, chemarea unei mame cere sacrificiu, curaj și perseverență. Este corect să sărbătorim marele dar pe care îl sunteți pentru familiile noastre și pentru biserica noastră. Suntem foarte recunoscători pentru voi. S-ar putea ca astăzi să fiți aici cu noi pentru a sărbători alături de familia dumneavoastră peste week-end. Și dacă este așa, suntem deosebit de bucuroși să vă urem bun venit. Dorim să fim gazde bune, așa cum am spus mai devreme, așa că dacă putem să vă servim în vreun fel, am dori să ne lăsați să știm cum putem face asta.

Așadar, cei mai mulți dintre noi sărbătorim astăzi; sunt însă unii dintre noi pentru care astăzi este o zi tristă și dureroasă. Unii dintre noi plângem pierderea unui copil sau pierderea unei mame. Unii dintre noi am dori să fim părinți, dar nu am putut să avem copii ai noștri. Așadar, pentru unii dintre noi, Ziua Mamei de astăzi este grea. Permiteți-mi să spun pur și simplu că, dacă acest lucru vă descrie, vă iubim, ne rugăm pentru voi și ne rugăm în mod special astăzi ca Domnul să vă mângâie inimile.

Dacă sunteți nou în Biserica Presbiteriană din First, ați observat probabil tiparul obișnuit al nostru când vine vorba de predică, și anume să lucrăm prin mari bucăți de text biblic, porțiune cu porțiune, verset cu verset. Facem acest lucru pentru că dorim să încercăm să ne supunem, să ne punem sub autoritatea Bibliei, în loc de a alege și a culege așa cum ne place. Și asta înseamnă că, în timp ce am lucrat prin scrisoarea lui Pavel către 1 Corinteni, dimineața aceasta am ajuns la capitolul 4 din 1 Corinteni, versetele 8 până la sfârșitul capitolului. Așadar, vă rog să luați o copie a Scripturilor de pe băncile din fața voastră și să vă întoarceți acolo cu mine; pagina 954 în Bibliele bisericii. 1 Corinteni capitolul 4, versetul 8, până la sfârșitul capitolului.

Înainte de a citi, permiteți-mi să vă reamintesc puțin despre unde am ajuns până acum în scrisoarea lui Pavel. Bisericile din Corint au decăzut în facționalism, judecăți și diviziuni, iar acest lucru a fost impulsionat și alimentat de păcatul mândriei. S-au lăudat pe ele însele. Iar Pavel scrie corintenilor pentru a aborda aceste probleme. Și acest lucru i-a ocupat atenția de fapt de la a doua jumătate a capitolului 1 până acum. Și când ne uităm la ultima parte a capitolului 4, vedem că Pavel încheie discuția sa despre aceste probleme - mândria, diviziunea și judecățile la Corint. Am început să ne uităm la capitolul 4 acum două săptămâni. Versurile 1-5 ne-au învățat, sau Pavel ne învață acolo, cum să facem față mândriei și judecăților atunci când suntem la primirea prejudecăților celorlalți când ne judecă. Acolo, în versurile 6 și 7, am văzut ultima dată, Pavel ne ajută să facem față mândriei și judecăților și diviziunilor pe care le poate cauza atunci când găsim acea mândrie care se dezvoltă și se înrăutățește în inimile noastre.

Și acum, dimineața aceasta, Pavel face două puncte finale despre mândrie și diviziune la Corint. În versurile 8-13, el se va ocupa de așteptările greșite ale corintenilor; așteptările lor greșite. Și apoi, în versurile 14-21, el are o exhortare familială concludentă. Așteptări greșite și exhortare familială. Acestea sunt cele două teme mari, titlurile sub care vom considera învățătura lui Pavel aici - așteptări greșite și exhortare familială. Înainte de a ne îndrepta atenția să auzim Cuvântul lui Dumnezeu citit și predicat, însă, să ne oprim puțin și să cerem ajutorul lui Dumnezeu în timp ce ne rugăm. V-ar fi să vă rugați împreună cu mine?

Tatăl nostru, te iubim și tânjim după dreptate. Ne aducem aminte de promisiunea Mântuitorului nostru că cei ce tânjesc după dreptate vor fi săturați. Și astfel, ca fii ai Tăi, venim, rugându-ne ca Tu să împlinești acea promisiune în experiența noastră de dimineață. Și prin lucrarea Duhului Sfânt, hrănește inimile noastre prin Cuvântul Tău Sfânt, pentru numele lui Isus. Amin.

Capitolul 4 al primei epistole către Corinteni, la versetul al optulea. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic:

Deja aveți tot ce vreți! Deja v-ați îmbogățit! Fără noi, ați devenit regi! Și de-ar fi să domniți, ca să împărtășim și noi domnia cu voi! Căci eu gândesc că Dumnezeu ne-a arătat pe noi, apostolii, ca pe ultimii dintre toți, ca pe niște oameni condamnați la moarte, pentru că am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Suntem proști pentru Cristos, dar voi sunteți înțelepți în Cristos. Suntem slabi, dar voi sunteți puternici. Voi sunteți cinstiți, dar noi suntem disprețuiți. Până în acest ceas, noi tânjim și înfometăm, suntem prost îmbrăcați și loviți și fără casă, și ne trudim, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem defăimați, binecuvântăm; când suntem persecutați, răbdăm; când suntem calomniați, rugăm. Am devenit și rămânem ca scumpul lumii, ca gunoiul tuturor lucrurilor.

N-am scris aceste lucruri ca să vă rușinez, ci ca să vă mustru ca pe copiii mei iubiți. Deși aveți nenumărați călăuze în Cristos, nu aveți mulți tați. Căci eu am devenit tatăl vostru în Cristos Isus prin Evanghelie. Vă rog, deci, să fiți imitatori ai mei. Din această cauză v-am trimis pe Timotei, copilul meu iubit și credincios în Domnul, ca să vă aducă aminte de căile mele în Cristos, așa cum le învăț eu în fiecare biserică de pretutindeni. Unii sunt aroganți, de parcă eu n-aș veni la voi. Dar voi veni la voi în curând, dacă Domnul va voi, și voi afla nu vorbele acestor oameni aroganți, ci puterea lor. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbă, ci în putere. Ce doriți? Să vin la voi cu toiagul, sau cu iubire într-un duh de blândețe?

Amen, și mulțumim lui Dumnezeu că a vorbit cu noi în Cuvântul Său cel sfânt.

Așteptări Greșite

După cum am spus atunci, primul lucru pe care vreau să-l vedeți aici este reacția lui Pavel la așteptările greșite ale corintenilor. Ei aveau așteptări greșite despre viața creștină. Când am ocazia să fac consiliere pre-maritală, voi vorbi cu un cuplu despre cele patru linii de falie care tind să traverseze fiecare căsătorie. Aproape fiecare luptă pe care o veți avea vreodată, le voi spune, se raportează la unul dintre aceste patru lucruri într-un fel sau altul. Sunteți gata? Mă întreb dacă puteți ghici care sunt ele. Patru linii de falie – bani, sex, socrii și copii. Cele patru linii de falie. Majoritatea dintre voi aveți certuri despre toate aceste lucruri, știu. Noi toți tindem să avem. Majoritatea frustrărilor și problemelor noastre în căsătorie se raportează la unul dintre acestea. Iar motivul pentru care sunt atât de des surse de fricțiune are legătură cu altceva care traversează toate acestea și le face atât de încărcate. Și anume așteptările greșite. Noi așteptăm prea mult. Suntem nerealisti despre cum vor fi lucrurile sau nerealisti despre nevoile soțului/soției noastre sau despre abilitățile noastre. Noi facem tot felul de presupuneri pe care nu le comunicăm sau negociem în mod corespunzător. Și astfel așteptările noastre greșite fac ca banii, sexul, socrii și copiii să nu fie surse de bucurie și de putere în căsătoria noastră așa cum ar trebui să fie, ci de multe ori puncte de tensiune și surse de fricțiune. Așteptările greșite pot fura bucuria din aproape orice. Și dacă nu suntem atenți, așteptările greșite pot chiar sparge relații.

Exact asta se întâmpla în adunările din Corint – aşteptări greşite începuseră să spargă relaţiile şi să provoace diviziuni. Aveau aşteptări greşite despre natura vieţii creştine. Priviţi împreună cu mine versetele 8-13. Acestea sunt lucrurile pe care corintenii le spuneau despre ei înşişi. Pavel le reflectă înapoi cititorilor săi cu mai mult decât o urmă de ironie tăioasă, chiar şi sarcasm. Vedeţi asta în pasaj? Priviţi versetul 8. El spune: „Deja aveţi tot ce vreţi! Deja v-aţi îmbogăţit! Aţi devenit regi!” Aţi putea traduce asta ca: „Aţi început să domniţi!” Ar fi fost aşa: „Aţi început să domniţi”, spune el, „de aş putea domni şi eu împreună cu voi. Vă gândiţi că gloriile care vor veni au deja răsărit asupra voastră în toată plenitudinea lor. Dacă numai ar fi adevărat!” spune Pavel. Sau priviţi în jos la versetul 10. „Sunteţi înţelepţi în Cristos. Sunteţi puternici. Sunteţi cinstiţi.” Aşa se vedeau corintenii pe ei înşişi. Vă amintiţi că se lăudau cu superioritatea lor spirituală. Se lăudau cu darurile supranaturale, aşa cum vom vedea pe măsură ce scrisoarea se desfăşoară. Se lăudau cu înţelepciunea şi discernământul lor special. La urma urmei, spuneau ei, „N-a murit şi n-a înviat Isus? Sfârşitul veacurilor a venit! Scripturile s-au împlinit. Lumea nouă este deja aici!”

Am Obţinut Toate Deja!

Problema lor, vedeți, este că s-au uitat la toate realitățile minunate ale Evangheliei în care au fost cuprinși prin lucrarea Duhului Sfânt atunci când au crezut în Isus și au spus: „Avem deja totul! Este deja totul aici! Nu mai este nimic!” Ei au concluzionat că creștinii ar trebui să se aștepte la bucuria lor cea mai completă aici, la binecuvântările lor cele mai înalte aici, la experiențele lor cele mai dulci de har aici. Nu ar trebui să existe suferință, nici tristețe, nici sărăcie, nici durere aici. „Asta avem în Hristos”, spuneau ei. „Avem deja tot ce ne trebuie. Suntem bogați! Am început deja să domnim. Suntem înțelepți, suntem puternici, suntem onorabili!” Cuvântul cheie din text care cred că rezumă punctul lor de vedere despre plenitudinea binecuvântării creștine în această lume este acel cuvânt, „deja”, repetat de două ori în versetul 8. „Deja aveți tot ce vreți! Deja ați devenit bogați!” Ca și cum ar fi susținut în avans, deja, acum, că au ceva ce cu adevărat ar trebui să aștepte până la sfârșit. Vedeți, ei spuneau că dacă trăiești cu adevărat o viață creștină fidelă, dacă ești cu adevărat spiritual, dacă ai cu adevărat credință, ei bine, atunci asta este ceea ce ne așteptăm să vedem în viața ta – cerul pe pământ deja; noua creație deja. Victorie asupra păcatului și suferinței și întristării deja. Cea mai bună viață acum, deja.

Problema Mândriei

Nici nu e de mirare că aveau o problemă cu mândria. Nici nu e de mirare că se uitau în jos la alții din bisericile lor care nu se ridicaseră la nivelul lor, ale căror suferințe îi făceau în mod evident să pară mai puțin spirituali, a căror luptă cu păcatul rămas îi considera a fi de a doua categorie. Dar Pavel nu va suporta deloc acest lucru. Oare va suporta? În timp ce corintenii cred că poți obține plenitudinea binecuvântării creștine deja, dacă numai ai crede suficient sau ești suficient de spiritual, apostolul Pavel știe mai bine. Uitați-vă cum se contrastează pe el însuși cu ei în versetul 9. „Căci eu cred că Dumnezeu ne-a arătat pe noi, apostolii, ca pe ultimii dintre toți, ca pe niște oameni condamnați la moarte, pentru că am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Suntem proști pentru Cristos. Dar voi sunteți înțelepți în Cristos. Noi suntem slabi, dar voi sunteți puternici. Voi sunteți prețuiți, dar noi suntem disprețuiți.” Ei susțineau că creștinul cu adevărat spiritual trăiește în înălțimile victoriei, dar iată-l pe marele apostol Pavel însuși, un spectacol public, ca un om condamnat la moarte, socotit un prost pentru Cristos, slab și disprețuit în general.

Trăiți În Prezentul Ceas

Și dacă cuvântul cheie care rezumă așteptările greșite și defectuoase ale corintenilor este cuvântul „deja”, lumea care vine este a noastră „deja”, observați alternativa lui Pavel în versetul 11. „Până în acest ceas, noi flămânzim și însetăm. Suntem prost îmbrăcați și loviți și fără casă și așa mai departe.” Pavel nu trăiește în lumea care vine; el trăiește în ceasul de față. Corintenii au susținut că ceea ce încă nu a venit a venit deja la ei. Dar Pavel modelează o abordare complet diferită – una care recunoaște că, deși gloria ne este promisă, ea rămâne încă să vină. Și astfel el trăiește acum, în ceasul de față, într-o lume în care să-l urmeze pe Isus va însemna pentru el foame și privațiuni. El face muncă manuală, spune el, ca să-și câștige existența. El este insultat, deși el binecuvântează în schimb. El este persecutat și el suferă. El este calomniat și el se roagă și imploră pe păcătoși prin Evanghelie să se împace cu Dumnezeu. El a devenit, spune el, ca o scursură a lumii, gunoiul tuturor lucrurilor. „Asta”, spune Pavel, „este viața creștină normală a mea. Nu vreți să vă corectați așteptările, corintenilor? Dacă căutați triumf zilnic, dacă vă așteptați să mergeți în înălțimi și să vă ridicați deasupra păcatului și suferinței, dacă vă gândiți la voi înșivă, 'Dacă aș avea destulă credință, lucrurile ar fi toate mai bune', așteptările voastre cu privire la viața creștină sunt complet greșite.

Rezultatele Greșelii Corintenilor

Și unul din două lucruri se va întâmpla dacă te lași prins în greșeala corintenilor. Mai întâi, te vei înșela singur, crezând că ești, de fapt, superior celorlalți. Vei începe să te lași mândru, așa cum făceau ei, cu privire la superioritatea ta spirituală și vei disprețui pe alții. Sau, vei concluziona că eșecul tău de a atinge „cea mai bună viață acum” este doar vina ta. Ce nenorocit ești! De aceea suferi! Ce slabă credință ai! De aceea te străduiești să faci față cheltuielilor! Ce minciună zdrobitoare a diavolului este, de fapt, evanghelia prosperității! Dar cât de ușor se strecoară ea încă în gândirea celor mai buni dintre noi. N-ai auzit chiar și creștini maturi spunând: „Pentru ce păcat din mine mă pedepsește Dumnezeu ca viața să fie atât de grea pentru atâta timp?” Poate ai spus-o chiar tu însuți? „De ce se întâmplă asta cu mine? Poate am ratat ceva? Poate există ceva ce ar trebui să fac, vreun nivel la care trebuie să ajung încă în viața mea creștină care va face totul bine? Acest lucru se întâmplă pentru că e vina mea!” Recunoști asta? Am auzit-o adesea ca pastor.

Învață Să Înțelegi Timpul

Dar Pavel spune: „Nu, nu! Nu este deloc asta!” Nu, trebuie să învățați să înțelegeți vremurile. Acesta este locul în care trăim acum. Nu trăim în lumea care va veni; aceasta încă nu a venit, indiferent de ceea ce susțin corintenii. Gloriile care urmează, unde păcatul a dispărut, unde toate lacrimile vor fi șterse, unde regretul nu va mai tulbura niciodată sufletul nostru și suferința nu va mai întrerupe niciodată viața noastră. Gloriile care urmează vor veni în curând, într-o zi, dar nu încă. În ceasul de față, să-l urmezi pe Isus, spune Pavel, înseamnă bucurie, în mod minunat. Înseamnă bucurie, dar va fi bucurie, de multe ori, prin lacrimi. Înseamnă progres în sfințenie – lăudat să fie Dumnezeu! Progres în sfințenie. Astăzi eu nu sunt cine eram ieri, și mâine, prin harul lui Dumnezeu, nu voi mai fi cine sunt astăzi. Progres. Dar va fi un progres lent, greu câștigat și imperfect până vom merge să fim cu Isus într-o zi, la urmă. Înseamnă putere supranaturală care inundează viețile noastre, permițându-ne să spunem: „Da, Doamne,” când El ne cheamă să facem chiar și lucruri grele. Dar va fi putere arătată în mijlocul slăbiciunii. Va fi puterea crucii. Așteptări greșite, vedeți, sunt un teren fertil pentru mândrie. Puneți-vă așteptările cu privire la viața creștină normală la locul lor, Pavel ne spune. Trăiți în ceasul de față; nu în lumea care va veni. Aceasta încă nu a venit. Așteptări greșite.

O Exhortare pentru Familie

În al doilea rând, Pavel oferă o exhortare familială. Puteți vedea limbajul familial cald în toată ultima parte a capitolului. Priviți versurile 14 și 15, de exemplu. „Nu scriu aceste lucruri ca să vă rușinez, ci ca să vă mustru ca pe copiii mei iubiți. Căci deși aveți nenumărați călăuze în Cristos, nu aveți mulți tați. Căci eu am devenit tatăl vostru în Cristos Isus prin Evanghelie.” Pavel, veți aminti, a înființat biserica din Corint; el a condus mulți dintre ei la credința în Cristos. El este ca un tată spiritual; un părinte pentru ei prin Evanghelie. Și a adoptat un ton destul de aspru în versurile 8-13. Dar acum, ca un părinte față de copiii săi, el se înmoaie. „Nu încerc să vă rușinez”, spune el, „ci încerc să vă cresc, să vă mustru ca pe copiii mei iubiți.”

Acum este Ziua Mamei și, mămicilor, înțelegeți acest lucru - nu? Veți folosi toate instrumentele la dispoziția voastră pentru a ajunge la copiii voștri și a-i face să înțeleagă, mai ales dacă îi vedeți făcând pași greșiți și abatându-se de pe drum. Acesta este motivul pentru care sărbătorim mamele noastre astăzi, nu-i așa? Ele ne-au mustrat ca pe copii iubiți și uneori doare, dar este iubirea care ne conduce și suntem mai buni din cauza ei. Acesta este exact ceea ce face Pavel aici. Copiii săi în credință, pe care îi iubește atât de profund, sunt pe punctul de a se abate de pe drum și el încearcă să-i readucă pe drumul cel bun. Lauda lor este scăpată de sub control și, pentru că îi iubește cu iubirea unui părinte, el îi mustră.

Imitați-mă!

Și el folosește, dacă pot extinde puțin metafora părintească, sper că nu până la punctul de rupere, el folosește trei instrumente părintești, trei instrumente de parenting pentru a încerca să-și facă mustrarea să ajungă acasă. Îndrăznesc să spun că fiecare mamă din cameră, poate chiar fiecare tată, a folosit aceste instrumente din când în când. În primul rând, în versetul 16 observați, el modelează cursul corect pentru copiii lui în credință. „Vă îndemn deci să fiți imitatori ai mei!” Am discutat despre asta, dacă ați fost aici săptămâna trecută, în loc de triumfalismul care a caracterizat corintenilor, el vrea să le arate ce arată cu adevărat viața creștină normală. Și astfel el îi cheamă să „mă imite în toată lupta și suferința și cerințele de perseverență care este viața creștină normală.” El spune: „Imitați-mă!”

Dezbucură Fratele Mare!

Apoi, cel de-al doilea instrument de parenting pe care îl folosește cu corintenii este să dezbucure fratele mare. Vedeți asta în versetul 17? „De aceea v-am trimis pe Timotei, copilul meu iubit și credincios în Domnul, ca să vă aducă aminte de căile mele în Hristos așa cum le învăț în fiecare biserică, în toate locurile.” Uneori fratele mare poate ajunge acolo unde mama sau tata nu pot. Pavel îi trimite pe Timotei care îi amintește de Pavel, atât prin modul în care trăiește, cât și prin învățătura lui.

Nu Mă Faceți Să Vin Acolo Sus!

Și apoi, a treia strategie părintească a lui Pavel poate fi rezumată în această frază. Vedeți dacă recunoașteți această frază, părinți? Versetele 18-21, „Nu mă face să vin acolo! Vin acolo!” Asta spune el! Vedeți versetul 18? „Uneori sunt aroganți de parcă nu aș veni la voi, dar voi veni la voi în curând, dacă Domnul va voi. Și voi afla nu vorbele acestor oameni aroganți, ci puterea lor. Căci împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbă, ci în putere. Ce doriți? Să vin la voi cu toiagul sau cu iubire într-un duh de blândețe?” El îi urmărește. El folosește fiecare unealtă părintească din cutia lui de scule pentru a încerca să-i aducă înapoi de la mândria lor la pocăință și umilință. El este chiar pregătit să aducă disciplină printre ei. Puteți vedea asta în versetul 21. El dorește foarte mult să vină la ei cu iubire și într-un duh de blândețe, dar dacă trebuie să exercite disciplină printre ei când vine, el este pregătit s-o facă. Cum ei răspund la mustrarea familiei va determina care drum va lua. Dar agenda lui este să-i cheme înapoi la pocăință; să-i câștige, nu să-i respingă, cu atât mai puțin să-i rușineze sau să-i rănească.

Și așa spune: „Când voi veni, voi pune în lumină autenticitatea spirituală a acelor lideri aroganți din Corint, care provoacă atâta diviziune și probleme printre voi.” Cu alte cuvinte, el spune: „Vreau să văd dacă ei sunt doar vorbe sau dacă știu ceva despre realitatea puterii supranaturale care este caracteristica esențială a împărăției lui Dumnezeu. Nu vorbe,” spune el, „ci putere – realitate, realitate spirituală. Știu ei ceva despre realitatea spirituală?” Aceasta este întrebarea pe care el vrea să o pună în fața lor înainte de sosirea sa. Este chiar întrebarea pe care el vrea să o pună în fața noastră în timp ce citim cuvintele lui. Viața mea creștină este doar o chestiune de vorbe sau cunosc realitatea spirituală? Este doar o chestiune de cuvinte și aparență exterioară sau cunosc ceva despre puterea crucii, puterea harului, puterea și lucrarea Duhului Sfânt în inima mea? Acesta este scopul lui! Să ne cheme să ne evaluăm inimile, să ne provoace să fim reali în sfârșit. El vrea să-i cheme pe acești corinteni care prețuiau oratoria și retorica și care îl considerau pe Pavel un vorbitor inferior, să înțeleagă că simplele vorbe sunt irelevante și că viața și puterea sunt ceea ce avem nevoie.

Așadar, permiteți-mi să închei cu acest lucru. Să presupunem că, în timp ce vă interogați viața creștină, descoperiți că a fost de fapt doar o cunoaștere teoretică și o vorbă deșartă de prea mult timp deja. Să presupunem că ați fost condus de Dumnezeu, sub slujba Cuvântului Său, să mărturisiți că, de fapt, totul este o aparență. Ei bine, ce acum? Ce faceți dacă faceți această descoperire dimineața aceasta? Cred că există indicii pentru noi în pasaj. Unul dintre ele iese în evidență dacă priviți înapoi la porțiunea în care citim că Pavel urmează să-i trimită pe Timotei. Vedeți asta în versetul 17? „De aceea v-am trimis pe Timotei, copilul meu iubit și credincios în Domnul, ca să vă aducă aminte de căile mele în Cristos.” El i-a chemat să-l imite. El vrea să le modeleze pentru ei realitatea spirituală. El i-a trimis pe Timotei la ei ca să le amintească de ceea ce ar trebui să arate așa. Căile lui în Cristos. Realitatea spirituală, viața care este reală în Cristos. Ce faceți dacă descoperiți că creștinismul vostru este o formă exterioară, nu o realitate interioară? Ce faceți dacă este doar o vorbă, dar nici o putere? Trebuie să alergați la Isus Cristos. Trebuie să intrați în Cristos. Astăzi, acum, fără scuze, fără întârziere. Nu aduceți pedigree-ul vostru; nu invocați acreditările religioase. Este timpul să fiți sinceri. Asta este ceea ce Pavel urmărește printre corinteni. Timp să vă mărturisiți păcatul și nevoia și să strigați către Domnul Isus Cristos pentru realitate și nu pentru o performanță religioasă goală. Nu exteriorul, nu o formă de cuvinte care neagă puterea. Isus Cristos va izbucni în viața voastră și va începe acel proiect de renovare glorios, deși lent și adesea greu, în inima voastră, dacă vă veți smeri și veți veni la El. Asta este ceea ce El cheamă corintenii să facă; asta este ceea ce El ne cheamă pe noi, în timp ce ne interogăm inimile. Este creștinismul meu doar o vorbă, sau cunosc puterea în care constă Împărăția lui Dumnezeu?

Și deci există un îndemn aici să ne corectăm așteptările despre natura vieții creștine. Această lume, spune Isus, „În această lume, veți avea necazuri. Eu voi fi cu voi ca să vă întăresc și să vă susțin în fiecare pas al drumului. Dar va fi greu. Există slavă care urmează, dar acum încă nu.” Și suntem chemați să ne cercetăm inimile în lumina îndemnului familiei lui Pavel. Sunteți serioși? Sunteți serioși? Sau totul este doar vorbă? Veniți și îngenunchiați înaintea Împăratului Isus și deveniți serioși în sfârșit. Să ne rugăm împreună!

Tatăl nostru, pe când ne plecăm înaintea Ta, mărturisim cât de pricepuți putem fi la a ne preface, la a fi doar vorbă, având o formă de evlavie dar negând puterea ei. Te rugăm, iartă-ne? Și pe când ne smerim împreună înaintea Ta, ne rugăm, ne rugăm, Doamne, să ne plantezi pe toți în Cristos. Adu-ne la Cristos ca să ne plecăm genunchii sub El, înaintea Lui, și să-L recunoaștem doar pe El ca Domn și Împărat și speranță și bucurie și odihnă și refugiu. Ajută-ne, Doamne, astăzi să fim serioși și să găsim, pe măsură ce facem acest lucru, acea invazie uimitoare a Evangheliei care are loc în inimile noastre, pe măsură ce Tu intri și începi să ne transformi pentru a ne face o reflexie a Fiului Tău. Căci cerem acest lucru în numele lui Isus, amin.