Robul voinței

Răzvrătirea Voinței

Secțiunea 1: De ce Afirmațiile Sunt Importante

De Martin Luther

Acest articol se bazează pe traducerea realizată în 1823 de Edward Thomas Vaughan. Limbajul a fost modernizat cu ajutorul CoPilot AI, cu modificări suplimentare și aprobarea finală a personalului editorial al Thirdmill.

Permiteți-mi să încep prin a atinge rapid câteva lucruri pe care le-ați spus în Prefața dvs.—deoarece, sincer, se pare că minimalizați poziția noastră în timp ce o promovați pe a dvs. M-ați criticat anterior pentru că sunt prea ferm în convingerile mele, iar acum spuneți că sunteți atât de incomod cu afirmațiile puternice încât ați prefera să vă aliniați cu Scepticii—cel puțin atunci când Scriptura și învățăturile Bisericii o permit. Sunteți în mod clar cineva care preferă să se supună autorității Bisericii, chiar și atunci când nu înțelegeți pe deplin ceea ce ea învață. Și asta este felul de mentalitate pe care se pare că o admirați.

Acum, respect intențiile pașnice ale dvs. În mod clar, încercați să fiți amabil și să evitați conflictul. Dar dacă altcineva ar fi spus ceea ce ați spus, aș fi răspuns mai aspru—doar fiind sincer. Chiar și așa, nu pot lăsa această idee să treacă, oricât de bine intenționată ar fi.

Iată lucrul: a fi creștin înseamnă a sta ferm în ceea ce crezi. Dacă nu sunteți de acord cu a face afirmații—afirmații puternice, neclintite de credință—atunci vă lipsesc ceva esențial. Să fim clar despre ceea ce vreau să spun prin „afirmație”: este vorba despre a ține la convingerile tale, a le afirma, a le apăra și a nu da înapoi. Așa a fost folosit întotdeauna cuvântul, și mă refer în mod special la adevărurile revelate de Dumnezeu în Scriptură.

Nu avem nevoie de cercetători precum Erasmus care să ne conducă prin dezbateri vagi sau triviale. Ce avem nevoie este claritate și convingere în legătură cu lucrurile care contează – lucruri care nu sunt doar prostești sau irelevante, ci sunt centrale pentru credința noastră. Presupun că nu vorbiți despre acele dezbateri triviale aici – decât dacă ați amestecat accidental subiectele sau, mai rău, sugerați că doctrina Liberei Voințe nu este importantă. Acesta ar fi un pas înapoi grav.

Ca creștini, nu ne jucăm cu scepticismul. Suntem asertivi – mai mult decât stoicii. Pavel ne îndeamnă în mod constant să fim încrezători și neclintiți în ceea ce credem. În Romani, el vorbește despre mărturisire care duce la mântuire. Isus spune că dacă Îl mărturisim înaintea altora, El va face același lucru pentru noi înaintea Tatălui. Petru ne spune să fim gata să explicăm speranța pe care o avem. Asertivitatea este în inima creștinismului. Luați-o, și luați în același timp însăși credința.

Sfântul Spirit ne-a fost dat pentru a-L glorifica pe Hristos – chiar până la moarte. Aceasta este asertivitatea supremă. Duhul nu stă doar în spate; El înfruntă lumea și denunță păcatul. Pavel îi spune lui Timotei să vorbească cu îndrăzneală, chiar și atunci când este incomod. Dar cum poate cineva să mustre pe alții dacă nu crede el însuși cu adevărat sau nu afirmă adevărul? O astfel de persoană nu ar trebui să predea – ar trebui să fie trimisă pentru un control al realității. Și, sincer, pierd timpul explicând ceva care ar trebui să fie evident. Ce creștin ar tolera ideea că asertivitățile nu contează? Asta ar însemna să spui că religia și credința nu contează nici ele.

Și totuși, spuneți: „Nu sunt un fan al asertivităților; prefer o abordare mai moderată.” Clarificați că nu vorbiți despre mărturisirea lui Hristos sau a învățăturilor Lui și apreciez asta. Din respect, nu voi judeca intențiile dvs. acum. Dar cred că ar trebui să fiți mai atent cu cuvintele dvs. Indiferent cât de sincer este inima dvs., limbajul dvs. nu reflectă acea claritate.

Dacă credeți că Libera Voință nu este esențială pentru creștinism, atunci cuvintele dvs. au sens - dar judecata dvs. este greșită. Dacă credeți că este esențială, atunci cuvintele dvs. sunt înșelătoare, chiar dacă judecata dvs. este corectă. În orice caz, plângerile dvs. despre „afirmații inutile” nu se aplică aici. Ele sunt deplasate.